Ce repede au trecut anii, deja sunt în anul al III lea de Facultate, parcă acum cateva zile treceam pe lângă Universitate întrebându-mă dacă am să ajung să studiez şi eu acolo. Parcă doar ieri umblam prin Universitate întrebând pe toată lumea dacă ştie cumva unde este Corpul E şi acum îmi aduc aminte cum am trecut pe lângă el de vreo trei ori necrezând ca acolo voi avea cursuri. O…. şi minunatul Corp J, era ca o căsuţa din poveştile cu zâne, cu doar cateva cămăruţe în care erau doar 8 bănci pentru 25 de studenti dar avea un avantaj enorm ….caldura …ca în sălile alea mici nu am mai avut parte în nici unul din ceilalţi ani de studiu.
Dar trecând de amintiri ce pot spune decât ca am început ultimul an eroic, de altfel ca toţi colegii mei, împreună ştiam ca în curând ne vom apuca de întocmit licenţa, ciudat dar acest moment înca nu a venit, oare unde a fugit? Din lună în lună ne am tot întrebat unul pe altul dacă am început să scrim ceva la ea însă raspunsul venea uşor, şoptit şi puţin dezamăgit … « Incă nu .. dar trebuie să mă apuc că trece timpul ». Şi aşa a fost, au trecut lunile, a trecut şi iarna iar noi tot în aceaşi situaţie ne aflam numai că acum răspunsul mai evoluase « Vine sesiunea, am de învăţat dar dupa asta siiiiguurrr mă apuc de licenţa »
Aşa ne am încurajat ca de la student la student lucru care ne a dovedit că suntem uniţi nu numai atunci când trebuie să chiulim, s-au să punem în practică un proiect sau chiar să mai ieşim.
Licenţă, dulce licenţă numai gândul la tine mă înspăimântă, deja mă vad pe holul universităţii aşteptându-mi rândul să intru să te susţin. Mâ voi simti ca un miel ce merge spre sacrificare (eii… e doar o exagerare). O data cu tine închei un alt capitol al drumului meu în viaţă. Plec de la facultate cu o concluzie că mai am multe de învăţat.
marți, 13 mai 2008
joi, 8 mai 2008
Calatorie cu nabadai
Calatorie cu nabadai
Nu am mai fost de mult la bunici si in doar cateva zile m-am hotarat sa trag fuga pana acolo, sa mi mai vad bunica si toate rudele, dar nici o clipa nu m-am gandit ca alegerea mea imi va aduce suprize.
15 minute au ajuns 40 de minute
In doar 2 ani de zile Iasul a devenit un loc in care traficul se simte ca la el acasa, daca acum doi ani mergeai cu masina cu usurinta peste tot, acum a devenit un adevarat calvar. In afara ca masinile sau inmultit ca ciupercile dupa ploaie si a numeroaselor semafoare puse din 40 in 40 de metrii, soarele arzator din ziua in care am plecat ar fi trebuit sa mi de a de gandit daca sa mai plec, dar totusi eroic am pornit la drum si am suportat caldura din taxi unde ma simteam ca inchisa intr-o conserva si am mai avut si rabdarea presarata cu nervi cand vedem ca masina merge 5 metrii se opreste, mai merge 5 iar opreste. Si uite asa, de la un drum ce in mod normal il fac in 15 minute cu o masina s-a ajuns la 40.
Masina buclucasa
Am coborat din taxi tragand bagajele dupa mine, la o distanta de doar cativa metrii am vazut micro-micro-microbuzul ce trebuia sa ma duc pe plaiuri bunicilor. Albul imaculat al masinii m-a facut sa zambesc gandidu-ma la o calatorie linistita ce o voi avea stand pe scaun cu o revista in mana ce mi va tine companie pentru urmatoarele 2 ore de calatorie.
Cum am urcat in masina un miros tragic m-a izbit, aproape ca am pasit inapoi, soferul parea atat de obosit incat m-am gandit imediat ca o sa intram in primul copac ce ne va apare in cale. Am trecut totusi peste aceste ganduri si m-am intors catre ceilalti calatori, unde am descoperit ca toate locurile au fost deja ocupate, asa ca m-am dus cu pasi inceti in partea din spate printr-o o tona de bagaje incercand sa ma ghemuiesc si s-a ma tin de scaunele din fata mea.
Cei doi barbati din scaunele de care ma tineam, erau rosii in obraji ca doi raci, cu fetele arse de soare si cu sticla de un litru jumatate de coniac langa ei, ca na drumul lung usuca gatul. Cred ca tot drumul m-am tinut cu degetele de nas pentru ca la un momendat nu mai puteam respira din cauza mirosului.
Cand aproape de plecare, vad ca vine langa mine o batranica de vreo 75 de ani care nu a mai gasit loc, atat va spun ca tot drumul batranica nu se putea tine de scaune asa ca mai mult a stat prin bratele mele, eu sprijinandu-ma cu spatele de geamurile microbuzului si cu o mana tinand batranica sa nu cada cu totul peste mine si cu cealalta mana tinandu-ma de un scaun.
Intamplari neasteptate
Nu dupa mult timp simt ceva ud pe jos, cand ma uit sticla de suc a unei doamne se varsase si toti plus bagajele eram in suc. La un momendat bara de care se tineau calatorii, care nu trebuie sa specific ca eram inghesuiti ca niste sardine in conserva, s-a rupt. La un momendat s-a terminat soseaua si am intrat in taramul gropilor si a pietrelor de pe drum ce zguduia atat de tare masina ca nu mai putea vorbea clar si plus ca am facut si o vataie la spate la cat am fost izbita de masina.
Pe tot parcursul drumului am stat cu inima la gura cand vedeam ca soferul incerca sa evite gropile dar de fiecare data aveam impresia ca o sa iasa de pe drum si o sa cadem cu toti in sant sau o sa intram intr-un copac. Dar cel mai frumos moment in afara ca microbuzul scartia din fiecare balama, a fost cand aproape de casa bunicilor scaunele in care au stat cei doi insetati s-au rupt, au cazut atat de lin precum un fulg.
The end…nu inca
Am coborat din masina, cu zambetul pe buze ca respiram aerul curat iar in urmatorul minut s-a pornit o ploaie atat de puternica inca am ajuns acasa murata.
Nu am mai fost de mult la bunici si in doar cateva zile m-am hotarat sa trag fuga pana acolo, sa mi mai vad bunica si toate rudele, dar nici o clipa nu m-am gandit ca alegerea mea imi va aduce suprize.
15 minute au ajuns 40 de minute
In doar 2 ani de zile Iasul a devenit un loc in care traficul se simte ca la el acasa, daca acum doi ani mergeai cu masina cu usurinta peste tot, acum a devenit un adevarat calvar. In afara ca masinile sau inmultit ca ciupercile dupa ploaie si a numeroaselor semafoare puse din 40 in 40 de metrii, soarele arzator din ziua in care am plecat ar fi trebuit sa mi de a de gandit daca sa mai plec, dar totusi eroic am pornit la drum si am suportat caldura din taxi unde ma simteam ca inchisa intr-o conserva si am mai avut si rabdarea presarata cu nervi cand vedem ca masina merge 5 metrii se opreste, mai merge 5 iar opreste. Si uite asa, de la un drum ce in mod normal il fac in 15 minute cu o masina s-a ajuns la 40.
Masina buclucasa
Am coborat din taxi tragand bagajele dupa mine, la o distanta de doar cativa metrii am vazut micro-micro-microbuzul ce trebuia sa ma duc pe plaiuri bunicilor. Albul imaculat al masinii m-a facut sa zambesc gandidu-ma la o calatorie linistita ce o voi avea stand pe scaun cu o revista in mana ce mi va tine companie pentru urmatoarele 2 ore de calatorie.
Cum am urcat in masina un miros tragic m-a izbit, aproape ca am pasit inapoi, soferul parea atat de obosit incat m-am gandit imediat ca o sa intram in primul copac ce ne va apare in cale. Am trecut totusi peste aceste ganduri si m-am intors catre ceilalti calatori, unde am descoperit ca toate locurile au fost deja ocupate, asa ca m-am dus cu pasi inceti in partea din spate printr-o o tona de bagaje incercand sa ma ghemuiesc si s-a ma tin de scaunele din fata mea.
Cei doi barbati din scaunele de care ma tineam, erau rosii in obraji ca doi raci, cu fetele arse de soare si cu sticla de un litru jumatate de coniac langa ei, ca na drumul lung usuca gatul. Cred ca tot drumul m-am tinut cu degetele de nas pentru ca la un momendat nu mai puteam respira din cauza mirosului.
Cand aproape de plecare, vad ca vine langa mine o batranica de vreo 75 de ani care nu a mai gasit loc, atat va spun ca tot drumul batranica nu se putea tine de scaune asa ca mai mult a stat prin bratele mele, eu sprijinandu-ma cu spatele de geamurile microbuzului si cu o mana tinand batranica sa nu cada cu totul peste mine si cu cealalta mana tinandu-ma de un scaun.
Intamplari neasteptate
Nu dupa mult timp simt ceva ud pe jos, cand ma uit sticla de suc a unei doamne se varsase si toti plus bagajele eram in suc. La un momendat bara de care se tineau calatorii, care nu trebuie sa specific ca eram inghesuiti ca niste sardine in conserva, s-a rupt. La un momendat s-a terminat soseaua si am intrat in taramul gropilor si a pietrelor de pe drum ce zguduia atat de tare masina ca nu mai putea vorbea clar si plus ca am facut si o vataie la spate la cat am fost izbita de masina.
Pe tot parcursul drumului am stat cu inima la gura cand vedeam ca soferul incerca sa evite gropile dar de fiecare data aveam impresia ca o sa iasa de pe drum si o sa cadem cu toti in sant sau o sa intram intr-un copac. Dar cel mai frumos moment in afara ca microbuzul scartia din fiecare balama, a fost cand aproape de casa bunicilor scaunele in care au stat cei doi insetati s-au rupt, au cazut atat de lin precum un fulg.
The end…nu inca
Am coborat din masina, cu zambetul pe buze ca respiram aerul curat iar in urmatorul minut s-a pornit o ploaie atat de puternica inca am ajuns acasa murata.
miercuri, 7 mai 2008
Recomandare de carte
“ Precum este deasupra la fel si dedsubt, cum este in interior, la fel si in afara”. Text gasit pe o placuta de smarald acum circa 3000 i.Hr.
Acum traim intr-o epoca in care cartile se citesc din ce in ce mai rar, o perioada in care internetul predomina, iar televiziunea iti ofera acel confort in care poti sa aflii sau sa urmaresti orice informatie doresti, aceste lucruri determina ca alegerea de a citi o carte sa fie tot mai dificila..
Vreau sa va recomand o carte intitulata Secretul scrisa de Rhonda Byrme, o carte care va fi ca o terapie. Nu este o carte obisnuita, dupa fiecare pagina pe care o citesti gasesti un raspuns la orice intrebare ai despre viata, despre tine, despre cei din jurul tau, iti ofera sfaturi care sa te indrume in alegerile tale si iti arata ca daca tu gandesti pozitiv si te comporti ca atare si daca iti permiti sa ti doresti si sa visezi, tot ce iti propui poti duce la bun sfarsit.
Ce nu este aceasta carte :
- nu este o carte de actiune
- nu este un roman in care personajele din rolurile principale se indragostesc si traiesc pana la adanci batraneti
- nu veti gasi in ea o actiune ce o sa va fure din realitate si o sa va transfere pe un camp de lupta
- nu este o istorie
- nu este nici una din cartile pe care le aveti in biblioteca
Ce este aceasta carte :
- este ca un calmant ce il ei atunci cand ai nervi
- este o poarta ce iti arata cum sa privesti lucrurile in viata
- iti ofera ceea ce tu deja stii, nu mai ca nu crezi
- este o carte ce te face sa crezi in tine ca persoana
- este ca un cufar de comori iar fiecare bijuterie este o lectie ce te ajuta sa devii mai puternic, sa evoluezi, sa inveti sa opresti raul de a se intampla, din timp.
Acum traim intr-o epoca in care cartile se citesc din ce in ce mai rar, o perioada in care internetul predomina, iar televiziunea iti ofera acel confort in care poti sa aflii sau sa urmaresti orice informatie doresti, aceste lucruri determina ca alegerea de a citi o carte sa fie tot mai dificila..
Vreau sa va recomand o carte intitulata Secretul scrisa de Rhonda Byrme, o carte care va fi ca o terapie. Nu este o carte obisnuita, dupa fiecare pagina pe care o citesti gasesti un raspuns la orice intrebare ai despre viata, despre tine, despre cei din jurul tau, iti ofera sfaturi care sa te indrume in alegerile tale si iti arata ca daca tu gandesti pozitiv si te comporti ca atare si daca iti permiti sa ti doresti si sa visezi, tot ce iti propui poti duce la bun sfarsit.
Ce nu este aceasta carte :
- nu este o carte de actiune
- nu este un roman in care personajele din rolurile principale se indragostesc si traiesc pana la adanci batraneti
- nu veti gasi in ea o actiune ce o sa va fure din realitate si o sa va transfere pe un camp de lupta
- nu este o istorie
- nu este nici una din cartile pe care le aveti in biblioteca
Ce este aceasta carte :
- este ca un calmant ce il ei atunci cand ai nervi
- este o poarta ce iti arata cum sa privesti lucrurile in viata
- iti ofera ceea ce tu deja stii, nu mai ca nu crezi
- este o carte ce te face sa crezi in tine ca persoana
- este ca un cufar de comori iar fiecare bijuterie este o lectie ce te ajuta sa devii mai puternic, sa evoluezi, sa inveti sa opresti raul de a se intampla, din timp.
miercuri, 16 aprilie 2008
Lansarea "Crailor"
Chiar in acest moment ma uit pe Antena3 la lansarea candidatilor PSD pentru alegerile locale si nu ma pot abtine sa nu va impartasesc un gand.
Ma inebuneste la culme melodia de pe fundalul discursului lui M. Geoana parca ma cheama la razboi, zici ca e filmul Gladiatorul si acuma s-au adunat toti luptatorii sa salveze lumea, e ceva de groaza, plus ca atatea linguseli pe care le poate spune Geoana imi da dureri de cap, "Romanii sunt cei mai buni, va multumesc celor care ati venit se vede ca sunteti niste oameni respectabili, destepti..... bleacsssssss. Iar bomba a fost....... "Bucuresti, 18 ani de haos", de parca ne ar aduce ei lumina peste noapte, de parca ei nu au fost la putere peste 10 ani din cei 18 si dupa cum toti am vazut nu au facut mai nimic decat sa si umple buzunarele. Nu sunt fana fotbalului dar nu pot decat sa inchei cu LASATI-NEEEEEEEEEEEEEEE, LASATI-NEEEEEEEEEEE
Ma inebuneste la culme melodia de pe fundalul discursului lui M. Geoana parca ma cheama la razboi, zici ca e filmul Gladiatorul si acuma s-au adunat toti luptatorii sa salveze lumea, e ceva de groaza, plus ca atatea linguseli pe care le poate spune Geoana imi da dureri de cap, "Romanii sunt cei mai buni, va multumesc celor care ati venit se vede ca sunteti niste oameni respectabili, destepti..... bleacsssssss. Iar bomba a fost....... "Bucuresti, 18 ani de haos", de parca ne ar aduce ei lumina peste noapte, de parca ei nu au fost la putere peste 10 ani din cei 18 si dupa cum toti am vazut nu au facut mai nimic decat sa si umple buzunarele. Nu sunt fana fotbalului dar nu pot decat sa inchei cu LASATI-NEEEEEEEEEEEEEEE, LASATI-NEEEEEEEEEEE
luni, 14 aprilie 2008
The Bucket List
Este un film care merita vazut, daca vrei sa inveti, daca vrei sa privesti altfel lucrurile si sa apreciezi mai mult ceea ce tu ai, daca vrei sa gasesti un impuls pentru ati trai viata atunci acest film iti va da raspunsurile.
Jack Nicholson si Morgan Freeman sunt doi actori de exceptie care interpreteaza rolurile unui om foarte bogat care are in acelasi timp de toate si totusi niciodata nu a gasit fericirea , si a omului obisnuit, cu problemele zilnice, care a descoperit ca in timp s-a pierdut pe sine, ca a ramas cu un gol in suflet pe care nu l-a mai putut umple. Cei doi afla ca sunt bolnavi foarte grav si ca nu mai au decat cateva luni de trait. Cum sa reactionezi atunci cand aflii ca esti pe moarte, care sunt lucrurile pe care le faci inainte sa spui "La revedere" tuturor celor pe care i-ai cunoscut, cu care ai trait, sau locurilor pe care ai pasit ?
Este un film despre calatoria a doi necunoscuti ce devin cei mai buni prieteni, care impreuna reusesc sa se sustina prin tot ceea ce trec, sa fie alaturi unul de celalalt.
Jack Nicholson si Morgan Freeman sunt doi actori de exceptie care interpreteaza rolurile unui om foarte bogat care are in acelasi timp de toate si totusi niciodata nu a gasit fericirea , si a omului obisnuit, cu problemele zilnice, care a descoperit ca in timp s-a pierdut pe sine, ca a ramas cu un gol in suflet pe care nu l-a mai putut umple. Cei doi afla ca sunt bolnavi foarte grav si ca nu mai au decat cateva luni de trait. Cum sa reactionezi atunci cand aflii ca esti pe moarte, care sunt lucrurile pe care le faci inainte sa spui "La revedere" tuturor celor pe care i-ai cunoscut, cu care ai trait, sau locurilor pe care ai pasit ?
Este un film despre calatoria a doi necunoscuti ce devin cei mai buni prieteni, care impreuna reusesc sa se sustina prin tot ceea ce trec, sa fie alaturi unul de celalalt.
Eu la sfarsit recunosc ca mi au dat lacrimele pentru ca filmele bune sunt rare si cele care cu adevarat transmit un mesaj sau din care poti invata ceva care sa aplici in propria ta viata pentru a creste spiritual aproape ca lipsesc cu desavarsire. Este film ce te face sa privesti in jurul tau si in sufletul tau cu alti ochi. Este cu adevarat un film de nota 10.
joi, 10 aprilie 2008
La revedere
Articol de opinie pe tema - Cum se vede summit-ul NATO prin revistele Click, Libertatea si Cancan
Summitul a cam dat peste cap pentru cateva zile viata obisnuita a bucurestenilor dar si pe cei din restul tarii care am fost bombardati cu atatea stiri despre summit: cine cu cine vorbeste, cine cu ce s-a mai imbracat, cine a venit, cu ce a venit, cat a stat etc incat cred ca ne au inebunit de cap. Dar singurul lucru care m-a deranjat cel mai tare este ca presedintele nu a iesit macar o data la tv sa spuna : Ne cerem scuze pentru ca prin aceasta organizare se vor aduce multe inconvieniente etc.. sau mai stiu eu ce alta plastilina din asta…. cu toti am sti ca ar fi fost un zaharel dar totusi unul placut urechilor noastre. Nu ….autoritatile nici nu s-au sinchisit sa faca asa ceva, mai rau si a cerut scuze pentru deranj tocmai Bush care nu are nicio treaba, stim cu totii ca au fost vorbe de "discurs" sa spunem asa, dar macar au fost spuse … macar atat ar trebuie sa invete si cei de la conducerea tarii noastre daca mai mult nu pot face.
Cancan a pus accent pe problemele foarte serioase si cotidiene pe care le a provocat aceastra intrunire la nivel inalt.
- in febra grabei restaurantele angajat bucatari pe perioada de «proba» care au pregatit cele mai alese bucate pentru musafiri iar care dupa terminarea summitului nici nu au fost angajati, plati putin sau chiar deloc. Din pacate s-au auzit chiar si zvonuri ca mancarea romaneasca servita la dineuri a cazut cam greu la stomacul invitatilor.
- Tristete mare pe capul patronilor deoarece localurile din zonele unde au fost cazati strainii veniti cu ocazia acestui mare eveniment nu prea au fost tentati sa le vizite …. asa ca tu summit … nu tu banuti.
- Desi magazinelor din Piata Unirii li s-a interzis sa vanda bautura pe perioada summitului reporterii au reusit sa se infiltreze intr-un magazin si sa cumpere o sticla de bere.
Click pune accent pe situatiile neasteptate care au aparut in urma summitului.
- precum nemultumirea designerul rus Svetlana Tatarnikova care a susţinut că ea a realizat imaginea “Aripile libertaţii”, folosita in logo-ul recentului Summit al NATO din România. - s-au consumat 1.000 de Kw oare cat va veni factura de electricitate la parlament?
- maidanezi, au dat de furca SPP-istilor care au incercat sa scape de ei dar tot nu au reusit sa ii indeparteze de coloanele oficiale, ce sa le faci isi marcau teritoriul
Cancan a pus accent pe problemele foarte serioase si cotidiene pe care le a provocat aceastra intrunire la nivel inalt.
- in febra grabei restaurantele angajat bucatari pe perioada de «proba» care au pregatit cele mai alese bucate pentru musafiri iar care dupa terminarea summitului nici nu au fost angajati, plati putin sau chiar deloc. Din pacate s-au auzit chiar si zvonuri ca mancarea romaneasca servita la dineuri a cazut cam greu la stomacul invitatilor.
- Tristete mare pe capul patronilor deoarece localurile din zonele unde au fost cazati strainii veniti cu ocazia acestui mare eveniment nu prea au fost tentati sa le vizite …. asa ca tu summit … nu tu banuti.
- Desi magazinelor din Piata Unirii li s-a interzis sa vanda bautura pe perioada summitului reporterii au reusit sa se infiltreze intr-un magazin si sa cumpere o sticla de bere.
Click pune accent pe situatiile neasteptate care au aparut in urma summitului.
- precum nemultumirea designerul rus Svetlana Tatarnikova care a susţinut că ea a realizat imaginea “Aripile libertaţii”, folosita in logo-ul recentului Summit al NATO din România. - s-au consumat 1.000 de Kw oare cat va veni factura de electricitate la parlament?
- maidanezi, au dat de furca SPP-istilor care au incercat sa scape de ei dar tot nu au reusit sa ii indeparteze de coloanele oficiale, ce sa le faci isi marcau teritoriul
Libertatea s-a axat pe mondenitatile prezente la summit si in special au pus accent pe analiza sotiilor presedintelor si a prezentare care a fost mai bine s-au mai prost imbracata, asta da dilema.
luni, 7 aprilie 2008
Civilizatia strazii
Eminem vs Eminescu (un pamflet dedicat barbatilor ce au uitat de politete)
Barbatii: care mai mici, care mai inalti
fie mai slabi, fie mai grasi,
impanzesc strazile cu a lor splendoare
care iti provoaca o orbire temporara.
Cu tigara in buza si berea la picior,
stau si discuta despre a lor viitor.
Se cred isteti, destepti si cu multi bani,
care ca deobicei nu-i au.
Stau si spun despre femei ca sunt materialiste,
ca nu stiu sa ii iubeasca,
ca au uitat sa gateasca, ca sa ii serveasca..
Se umfla in pene ca niste cocosi,
ce nu mai stiu sa fie politicosi.
Sa spuna multumesc deja e invechit,
sa ofere locul in mijlocul de transport,
deja e un gest prea ofilit.
Sa ofere o floare ii costa prea mult,
iar sa te invite la un local mai elegant,
Doamne fereste, ce ai amnezie ?
O terasa de pe langa casa e numai buna
Ca sa iti declare a lor dragoste nemuritoare.
Ca te vor iubi pana la sfarsitul saptamanii,
si iti vor canta ca parazitii sub clarul lunii.
Barbatii: care mai mici, care mai inalti
fie mai slabi, fie mai grasi,
impanzesc strazile cu a lor splendoare
care iti provoaca o orbire temporara.
Cu tigara in buza si berea la picior,
stau si discuta despre a lor viitor.
Se cred isteti, destepti si cu multi bani,
care ca deobicei nu-i au.
Stau si spun despre femei ca sunt materialiste,
ca nu stiu sa ii iubeasca,
ca au uitat sa gateasca, ca sa ii serveasca..
Se umfla in pene ca niste cocosi,
ce nu mai stiu sa fie politicosi.
Sa spuna multumesc deja e invechit,
sa ofere locul in mijlocul de transport,
deja e un gest prea ofilit.
Sa ofere o floare ii costa prea mult,
iar sa te invite la un local mai elegant,
Doamne fereste, ce ai amnezie ?
O terasa de pe langa casa e numai buna
Ca sa iti declare a lor dragoste nemuritoare.
Ca te vor iubi pana la sfarsitul saptamanii,
si iti vor canta ca parazitii sub clarul lunii.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
